Voiaje în caleidoscop
Autor: Irène Hillel-Erlanger
Prefață: Éric Dussert
Nr. pagini: 360
Dimensiuni: 13 x 20 cm
ISBN: 978-606-95451-1-9
Data apariției: Mai 2022
Despre Voiaje în caleidoscop:
„Începând din 1917, Irène Erlanger a înțeles, ceea ce noi restul am înțeles abia acum: impactul filmului. Ea știa că peste drame, răsturnări de situație sau aventuri banale, plutește un alt ideal, mai înalt, format în întregime din observație și sinteză. Și-a dat seama că, prin mijloace tehnice, ecranul dă gândirii moderne posibilitatea de a exprima concret mult mai multe impresii interioare și trecătoare, forme intangibile din jurul nostru, din noi, invizibile și totuși prezente.”
— Germaine Dulac, 22 Aprilie 1921, Paris
cu ocazia premierei filmului „La Belle Dame sans Merci”, după un scenariu de Irène Hillel-Erlanger
„Prin ce magie supărătoare exercită stelele o putere atât de completă și irezistibilă asupra inimii noastre? Fie că strălucesc pe ușile barurilor, pe afișe, pe mărcile comerciale, pe fruntea evreilor algerieni, pe brațul unui lustruitor de pantofi sau în mijlocul geamurilor sparte, ele mișcă și cei mai îndârjiți spectatori cu strălucirea lor stupidă. Nu există niciun motiv să fim revoltați. Copiii sensibili fac din această slăbiciune umană o plăcere nevinovată: pentru ei a fost inventat caleidoscopul. Pentru a privi îndelung cum caleidoscopice sisteme stelare, colorate, efemere, sunt imediat împrăștiate de un gest brusc și ruinele lor dau naștere unei noi ordini surprinzătoare (cine nu ar jura că veșnică?). Ce femeie ar fi putut pătrunde în secretele unei cosmologii atât de tulburătoare? Doamna Hillel-Erlanger iese din încurcătură prin prezență de spirit: «Triste vremuri, vai, acestea în care numim spirit tocmai pe acela al agenților de vânzări!» Jocurile constelațiilor ne amintesc în treacăt de jocurile de cuvinte ale jucătorilor de șeptic.”
— Louis Aragon, în revista Littérature, noiembrie 1919, Paris
Despre Voiaje în Caleidoscop de Irène Hiller-Erlanger; cu titlul și termometrul desenate de Van Dongen1
- Pentru că nu toată lumea e Francis Picabia ↩︎
„Începând din 1917, Irène Erlanger a înțeles, ceea ce noi restul am înțeles abia acum: impactul filmului. Ea știa că peste drame, răsturnări de situație sau aventuri bana„Această cărticică îi va încânta, cred, pe cubiști, deoarece se străduiește să suprapună universul astral peste lumea fizică. Avem un regizor de realități funeste care ezită între două doamne la fel de dezastruoase: Véra, dansatoare și Grâce, dătătoare de apă lustrală. Am citit, n-am prea înțeles pe deplin și mai ales am admirat faptul că o persoană atât de aiurită precum autoarea ar putea iubi până la dăruire sufletul marelui Léon Bloy care el însuși a avut repulsie față de mistificări. Dreptul social la plecăciuni i-ar fi plăcut însă destul de mult profetului în cauză, care nu s-a înclinat în fața nimănui și căruia nu-i plăceau sacrificiile publicitare.”le, plutește un alt ideal, mai înalt, format în întregime din observație și sinteză. Și-a dat seama că, prin mijloace tehnice, ecranul dă gândirii moderne posibilitatea de a exprima concret mult mai multe impresii interioare și trecătoare, forme intangibile din jurul nostru, din noi, invizibile și totuși prezente.”
— MERCVRE DE FRANCE, 15 ianuarie 1920, Paris
recenzia Voiajelor în Caleidoscop de Irène Hiller-Erlanger
„Am putea spune că avem aici un fel de Villiers de l’Isle-Adam de 1920. Caleidoscopul este un dispozitiv construit de inventatorul său pentru a arăta universul în adevărata sa formă, astfel încât, potrivit citatului din Cartea lui Iov, fiecare să fie „redat propriei substanțe”. Autoarea, care se vede că a citit ocultism și care face dovada umorului sec, ascuțit ce îi caracterizează pe intelectuali, introduce în carte idei profunde. Se vede că ar fi putut să meargă și mai departe, și să spună și mai mult. În acest roman, Inventatorul (omenirea alternativ văzătoare și oarbă) se confruntă cu două surori fantastice, precum prințesele din scrierile lui Villiers de l’Isle-Adam, una benefică și cealaltă malefică. Există și un al patrulea personaj pe care îl numește servitorul loial și care personifică dezarmanta candoare a stării de copil. Părerile profunde, deși incomplet exprimate ale autoarei, nu ne pot face să uităm să îi lăudăm fantezia caustică, frenetică, ce ne atinge în treacăt – lasând urme adânci, ca o măiastră lovitură de daltă.”
— Les TREIZE, Voiaje în Caleidoscop, de doamna Irène Hillel-Erlanger (Crès, ed.) în L’Intransigeant, 23 octombrie 1919, Paris
„O carte care își imaginează viitorul, iar concluzia rămâne aceeași: aparențele sunt înșelătoare, dar esența rămâne neschimbată. Doamna Hillel-Erlanger ne oferă un curios roman alegoric, îndrăzneț în concepții și în formă, plin de umor în execuție: Voiaje în Caleidoscop. Forțele malefice și forțele benefice sunt emanate dintr-o unică mare Forță care conduce lumea, iar lupta lor constantă ne poate conduce la distrugere. Doamna Hillel-Erlanger prevede un aspect al științei viitoare, în care forțele spirituale vor fi amestecate cu forțe pur materiale: „caleidoscopul”, cu care ea înlocuiește cinematograful, ne dezvăluie aspectul real și profund al obiectelor și ființelor. Doar cei puri au sensibilitatea necesară pentru a percepe aspectele subtile. Cartea este o operă deosebită a unei femei deosebite, operă de magician și de umorist în același timp.”
— La Vie féminine, 1 noiembrie 1919, Paris